? Ce i de facut atunci?
? Daca domnul cavaler ar vrea sa ma urmeze, spuse sfioasa Ketty.
? Oriunde vei vrea, frumoasa mea.
? Atunci, veniti.
Si Ketty, care l tinuse lot timpul de mīna, īl trase catre o īntunecoasa scara īntortocheata si, dupa ce l facu sa urce vreo cincisprezece trepte, deschise o usa.
? Intrati, domnule cavaler, ? īl pofti ea, aici vom fi singuri si vom putea vorbi.
? A cui e camera asta, frumoaso? īntreba d'Artagnan.
? A mea, domnule cavaler; da īn camera stapīnei mele prin usa de colo. Dar fiti linistit: n o sa poata auzi ce vor¬bim, fiindca nu se culca niciodata īnainte de miezul noptii.
D'Artagnan arunca o privire īmprejur. Odaita īti lua ochii prin gustul ce domnea īnauntru si prin curatenie; dar, fara voia lui, privirea i se opri pe usa despre care Ketty spusese ca raspundea īn camera īncīntatoarei Milady.
Ghicind ce se petrece in mintea tānarului, Ketty ofta din greu.
? Asadar, o iubiti mult pe stapīna mea, domnule ca¬valer? īntreba ea.
? Mai mult decīt pot spune. Ketty, sīnt nebun dupa ea!
Ketty ofta iarasi.
? Vai, domnule, ? facu ea ? ce pacat!
? Si de ce naiba crezi tu ca e pacat? īntreba d'Ar tagnan.
? Vedeti, domnule, ? raspunse Ketty, ? stapīna mea nu va iubeste de loc.
? Cum? ? facu d'Artagnan, ? ea ti a dat īn grija sa mi o spui?
? Nu, domnule, eu singura m am hotarīt sa v o spun, tocmai fiindca va port de grija.
? Multumesc, draga Ketty, dar numai pentru gīndul cel bun, caci