Sa vii zi de zi īn calitate de verisor si sa īnfuleci la o masa gustoasa, sa descretesti fruntea pamīntie si bo¬tita a batrīnului avocat, sa i jumulesti pe tinerii copisti, īnvatīndu i tot soiul de jocuri de carti, īn cele mai sme¬cheresti amanunte, sa le cīstigi īn chip de onorariu pen¬tru o lectie care ar tine un ceas pusculita cu economiile lor pe o luna, toate astea īi surīdeau grozav lui Porthos.
Muschetarului īi trecuse pe la urechi vorbele de ocara ce umblau īn acea vreme pe seama avocatilor si care se mai aud si azi: zgīrcenia,lacomia, zilele lungi de post; dar cum, la urma urmelor, īn afara de unele aprige dorinti de economie pe care Porthos le gasise nelalocul lor, sotia avocatului se aratase destul de darnica, pentru o sotie de avocat, bineīnteles, el se astepta sa gaseasca o casa din belsug īnzestrata cu de toate.
Totusi chiar din prag, pe muschetar, īl si prinsera oarecari banuieli: caci intrarea nu prea era īmbietoare: un gang īntunecos, care duhnea, pe scara chiorenie din pricina unor geamuri zabrelite, prin care se strecura lu¬mina zilei dintr o curte vecina, iar la primul cat o usa joasa, tintuita īn cuie uriase, ca usa principala de la Grand Chatelet .
Porthos ciocani cu degetul. Un secretar īnalt, cu fata galbejita, ascunsa sub o claie de par netesalat, deschise si saluta ca tot omul silit sa respecte la celalalt statura īmpunatoare, semn al puterii, haina militara, semn al profesiei si fata rumena, semn al bunului trai.
Īn acelasi timp, alt secretar mai scund, īn spatele ce¬lui dintīi, altul mai īnalt, īn spatele celui de al doilea si īn sfīrsit un baietel de serviciu īndaratul celui de al treilea.
Īn total, trei secretari si jumatate; ceea ce īnsemna, pe vremea aceea, ca biroul avocatului era dintre cele mai cautate.
Desi muschetarul urma sa soseasca numai la ora unu, īnca de la