? Eu as crede ca numai o mie de livre de cap de om, ? spuse d'Artagnan, ? e drept, nu vorbesc ca un spartan, ci ca un procuror...
La auzul cuvīntului de procuror Porthos se trezi.
? Stati, ? zise el, ? ma bate un gīnd.
? Si asta e ceva, īncuviinta tacticos Athos. Īn ceea ce ma priveste, eu n am nici umbra de asa ceva; cīt despre d'Artagnan, parerea mea e ca fericirea de a fi de azi īnainte printre noi i a luat mintile; auzi, o mie de livre! Tin sa va fac cunoscut ca numai mie īmi trebuiesc doua mii.
? De patru ori doi fac opt, ? socoti Aramis, ? asadar ne trebuiesc opt mii de livre pentru echipamentele noastre. E drept īnsa ca īn echipamente intra si seile pe care le avem.
? Pe deasupra, ? urma Athos, asteptīnd sa plece d'Artagnan, care se ducea sa multumeasca domnului de Tréville, ? pe deasupra avem si frumosul diamant care straluceste la degetul prietenului nostru. Ce naiba, d'Ar¬tagnan e prea inimos ca sa si lase prietenii la strīmtoare atunci cīnd poarta īn deget o avere cu care s ar rascum¬para un rege!
Capitolul XXIX GOANA DUPA ECHIPAMENT
Cel mai īngrijorat dintre cei patru prieteni era fara īndoiala d'Artagnan, desi, ca ostean al garzii, el se putea echipa mai usor decīt domnii muschetari care erau toti nobili de vaza; dar, dupa cum am mai vazut, cadetul nostru din Gasconia era din fire prevazator si aproape zgīrcit, iar pe līnga asta (lamuriti va nepotrivirile), falos, nevoie mare, īncīt i ar fi putut tine hangul lui Porthos. Īn afara de aceste fumuri desarte care nu i dadeau pace, d'Artagnan era surprins si de o grija mai putin egoista. Cercetarile lui īn legatura cu doamna Bonacieux nu sco¬sesera nimic la iveala. Domnul de Tréville īi vorbise re¬ginei; maiestatea sa nu stia unde se afla tīnara negustoreasa si fagaduise doar ca va pune s o caute. Aceasta fagaduiala oarecum īndoielnica nu l linistea