? Stiu ca eram beat turta aseara, draga d'Artagnan, ? īncepu el, ? mi am dat seama tocmai azi dimineata, dupa limba care tot mi era grea īn gura si dupa pulsul agitat; ma prind c am īndrugat o multime de bazaconii.
Si rostind aceste cuvinte, īsi pironi privirea asupra prie¬tenului care se simti stīnjenit.
? Nu, de loc, ? raspunse d'Artagnan, ? dupa cīte tin minte, ai spus numai lucruri neīnsemnate.
? Da? Ma mira! Credeam ca ti am istorisit o po¬veste, de ti s a ridicat parul maciuca.
Si se uita la tīnarul lui prieten parca ar fi vrut sa i citeasca pīna īn adīncul sufletului.
? Pe legea mea, ? raspunse d'Artagnan, ? se vede ca eram mai beat decīt dumneata, fiindca nu mi aduc aminte de nimic.
Athos nu se lasa īnselat si starui:
? Cred ca ai bagat si dumneata de seama, scumpe prietene, ca fiecare īsi are toanele lui la betie, triste sau vesele; eu, cīnd ma īmbat, sīnt abatut si odata beat, īi trag cu tot soiul de trasnai lugubre pe care neroada mea de doica mi le a bagat īn cap. E un cusur al meu si īnca un cusur mare, recunosc, dar īncolo, duc bine la bautura.
Athos vorbea pe un ton atīt de firesc, īncīt d'Artagnan īncepu sa sovaie īn parerile lui.
? Da, asa trebuie sa fie, ? īncuviinta tīnarul, cu gīnd sa descopere adevarul, ? mi aduc si eu aminte, ca prin vis, ca am vorbit de spīnzurati.
? Vezi? ? se repezi Athos palind si totodata īncercīnd sa rīda, ? eram sigur! Sa stii ca spīnzuratii sīnt go¬gorita mea.
? Da, da, ? urma d'Artagnan, ? uite, acum mi aduc aminte; da, era vorba... stai putin... era vorba de o femeie.
? Chiar asa, ? raspunse Athos, aproape ca varul de alb, ? da, e povestea