? Fireste.
? Īti arde de gluma, d'Artagnan?
? De cīnd vorbesti frantuzeste, nu mai glumesc.
? Si tot ai mei sīnt si coburii aceia auriti, valtrapul de catifea si saua cu scari de argint?
? De buna seama ai dumitale, dupa cum calul care necheaza e al meu si celalalt care se tot framīnta e al lui Athos.
? Ai naibii cai, frumosi mai sīnt!
? Sīnt īncīntat ca ti plac.
? Si cine ti i a daruit? Regele?
? Īn nici un caz cardinalul: dar ce ti pasa de unde vin; gīndeste te numai ca unul din cei trei e al dumitale.
? Īl iau pe cel pe care l tine argatul roscovan.
? S a facut!
? Slava tie, Doamne! ? se bucura Aramis, ? uite ca mi a trecut orice urma de durere: l as īncaleca si cu trei¬zeci de gloante īn madulare. Ah, pe sufletul meu, ce scari frumoase! Hei, Bazin, ia poftim īncoa! Iute!
Bazin se ivi īn pragul usii, sanchiu si amortit.
? Lustruieste mi sabia, īndreapta mi palaria, perie mi pelerina si īncarca mi pistoalele! īnsira Aramis.
? Porunca din urma e de prisos, ? īl opri d'Artagnan, caci īn coburii seii pistoalele s gata īncarcate.
Bazin ofta.
? Linisteste te, cumetre Bazin ? īl sfatui d'Artagnan, ? īmparatia cerurilor se cīstiga īn fel si chip.
? Stapīnul mai ca ajunsese un teolog de seama, ? se tīngui Bazin, cu ochii īn lacrimi ? ar fi ajuns īntr o zi episcop si poate chiar cardinal.
? Haide, sarmanul meu Bazin, haide, ia gīndeste te putin: ce zor sa fii