si de dibaci; dar īmi place mai mult sa īnfrunt cu spada mea lovituri de sulite, decīt de ciomege; ma tem sa nu l fi scarmanat pe Athos vreo sleahta de ser¬vitori, caci slugile de felul lor lovesc cu sete si nu sfīrsesc cu una cu doua. Iata de ce, īti marturisesc, as vrea sa plec cīt mai curīnd.
? Te as īnsoti bucuros, ? spuse Aramis, ? cu toate ca nu prea ma simt īn stare sa calaresc. Ieri am īncercat pe pielea mea curelusele pe care le vezi atīrnate colo si de durere a trebuit sa īncetez cu soiul asta de pocainta.
? Pai, dragul meu prieten, nici nu s a pomenit ca ci¬neva sa se vindece de gloante cu ajutorul gīrbaciului: dar erai bolnav si boala sminteste creierul, asa ca te iert.
? Si cīnd pleci?
? Cīnd o miji de ziua; odihneste te cīt mai bine la noapte si mīine daca poti, pornim īmpreuna.
? Atunci pe mīine, ? īi spuse Aramis, ? caci de fier dac ai fi si tot ai nevoie de odihna.
A doua zi cīnd d'Artagnan intra la Aramis īn odaie īl gasi stīnd la fereastra.
? La ce te uiti asa? īl īntreba d'Artagnan.
? Pe legea mea, ma minunez de cei trei cai ca din po¬vesti, pe care i tin grajdarii de dīrlogi; ce desfatare de print, sa calaresti asemenea nazdravani!
? Uite, dragul meu Aramis, si dumneata īti poti īnga¬dui desfatarea asta, caci unul din cei trei cai e al dumitale.
? Nu mai spune! Si care?
? Acela pe care o sa ti l alegi, caci mie mi e totuna.
? Si patura minunata de pe cal e tot a mea?