citi, sau mai bine zis o sorbi din ochi; stralucea de fericire.
? Pare mi se, camerista are stil frumos, rosti taraga¬nat d'Artagnan.
? Multumesc d'Artagnan, multumesc, striga Aramis ca nebun. A fost silita sa se īntoarca la Tours, nu mi e necredincioasa, ma iubeste. Vino, prietene, vino sa te sarut; fericirea ma īnabusa!
Si cei doi prieteni īncepura sa dantuiasca īn jurul cuviosului sfīnt Ion Gura de Aur, calcīnd vitejeste īn picioare foile tezei risipite pe podele.
Tocmai atunci Bazin intra cu spanacul si omleta.
? Afara, nenorocitule! se rasti Aramis aruncīndu i tichia īn obraz. Īnapoi de unde ai venit cu zarzavaturile astea blestemate si cu māncarea asta scīrboasa de oua , cere un iepure īmpanat, un clapon gras, o pulpa de miel cu usturoi si patru sticle cu vin vechi de Burgundia.
Bazin, care si privea stapīnul fara sa īnteleaga ce se petrece, lasa, plin de mīhnire, sa alunece omleta īn spanac si spanacul pe pardoseala.
? Iata cea mai potrivita clipa sa ti īnchini viata re¬gelui regilor, ? sfatui d'Artagnan. ? daca tot tii sa i arati bunavointa: Non inutile desiderium in oblatione.
? Du te la dracu cu latineasca ta cu tot! Sa bem, draga d'Artagnan, sa bem zdravan! Sa bem pīna n om mai putea si apuca te de mi povesteste ce se mai aude pe acolo.
Capitolul XXVII SOTIA LUI ATHOS
? Ne mai ramīne acum sa aflam vesti si despre Athos, īli spuse d'Artagnan voiosului Aramis, dupa ce i povesti ce se petrecuse īn capitala de la plecarea lor si dupa ce o masa gustoasa īi facu sa uite, pe unul de teza lui, si pe altul de oboseala.
? Crezi ca i s o fi īntīmplat vreo nenorocire? īntreba Aramis. Athos are atīta sīnge rece, e atīt de viteaz si mā¬nuieste cu atīta maestrie spada!
? Da, fara īndoiala, si nimeni nu si da seama ca mine cīt e de cutezator