d'Artagnan care vedea īn acesti oameni niste semizei, iar īn capetenia lor, un Jupiter olimpian, īnarmat cu toate trasnetele cerului.
Dupa ce amīndoi muschetarii intrara īn odaie, dupa ce usa se īnchise īn urma lor, dupa ce zumzetul din anti¬camera īncepu sa se auda iarasi, īnsufletit de ultimele chemari, dupa ce, īn sfīrsit, domnul de Tréville, tacut si īncruntat, strabatu de trei sau de patru ori īncaperea de a lungul ei, trecīnd de fiecare data pe dinaintea lui Porthos si a lui Aramis, care stateau smirna ca la o pa¬rada, el se opri deodata si, masurīndu i din cap pīna īn picioare, se rasti cu o cautatura mīnioasa:
? Stiti dumneavoastra ce mi a spus regele, chiar aseara? Stiti sau nu, domnilor?
? Nu, raspunsera dupa o clipa de tacere cei doi mus¬chetari. Nu, domnule, nu stim.
? Dar nadajduiesc ca ne veti face cinstea sa ne spuneti si noua, adauga Aramis cu tonul cel mai cuviincios si eu cea mai curtenitoare plecaciune.
? Mi a spus ca īn viitor īsi va alege muschetarii din rīndurile garzii domnului cardinal.
? Din garda domnului cardinal? Si de ce oare? īn¬treba cu aprindere Porthos.
? De ce? Fiindca īsi da seama ca trebuie sa si īmpros¬pateze posirca lui si cu vin ceva mai bun.
Cei doi muschetari rosira pīna īn albul ochilor. D'Artagnan nu mai stia pe ce lume se afla si ar fi dorit sa i se scufunde pamīntul sub picioare.
? Da, da, ? urma domnul de Tréville, īnflacarīndu se, ? da, maiestatea sa are dreptate, caci, pe cinstea mea, e drept ca muschetarii nu sīnt la locul lor la curte. Ieri, domnul cardinal povestea la masa de joc a regelui, cu un aer de compatimire care nu mi a placut de loc, ca alaltaieri, blestematii de muschetari, dracii īmpielitati ? si apasa pe