unul pentru el si cīte unul pentru fiecare din prietenii lui; apoi sfīrsi vestind pe Porthos ca īn grajdul hanului se si gasea calul ce i fusese sorocit.
Tocmai atunci intra Planchet: īi aducea stapīnului la cunostinta ca puteau ajunge si dormi la Clermont, deoa¬rece caii se odihnisera destul.
Linistit īn privinta lui Porthos si arzīnd de nerabdare sa afle stiri despre ceilalti doi prieteni, d'Artagnan īi īn¬tinse bolnavului mīna, spunīndu i ca porneste din nou la drum, pentru a si urma cercetarile. De altfel, cum spera sa se īntoarca pe aceeasi cale, daca peste sapte sau opt zile īl va gasi tot acolo, d'Artagnan īl va lua cu el.
Porthos si raspunse ca, dupa cum credea el, genun¬chiul nu i va īngadui sa se ridice din pat īn acest ras¬timp. Apoi trebuia sa ramīna la Chantilly ca sa astepte si raspunsul ducesei.
D'Artagnan īi ura un raspuns grabnic si norocos si, dupa ce l ruga din nou pe Mousqueton sa aiba grija de stapīnul lui, plati hangiului nota si porni mai departe, īmpreuna eu Planchet, usurat si el de povara unuia din cal.
Capitolul XXVI TEZA LUI ARAMIS
D'Artagnan nu i pomenise nimic lui Porthos nici des¬pre rana, nici despre sotia avocatului. Era strasnic de īn¬telept bearnezul nostru, oricīt ar fi fost el de tīnar. Se facu deci ca da crezare palavrelor falosului muschetar, īncre¬dintat ca nu e pe lume prietenie care sa dainuie īn fata unei taine descoperite, mai ales cīnd aceasta taina tine de trufie; apoi ai totdeauna o oarecare superioritate morala asupra acelora carora le cunosti viata. Cu gīndul deci la mestesugite planuri de viitor, si hotarīt fiind sa faca din cei trei tovarasi uneltele norocului sau, d'Artagnan era bucuros sa strīnga de cu vreme īn mīna lui firele nevazute cu ajutorul carora nadajduia sa i poata folosi.