sīnt muschetar si ca muschetar spun ce mi place, iar īn clipa de fata īmi place sa ti spun ca ai īnceput sa ma scoti din rabdari.
? Aramis!
? Porthos!
? Ei, domnilor! Domnilor! se auzira strigate īn ju¬rul lor.
? Domnul de Tréville īl asteapta pe domnul d'Artagnan, curma discutia cameristul, deschizīnd usa.
La auzul acestor cuvinte īn timpul carora usa rama¬sese deschisa, se facu liniste; īn mijlocul tacerii atotcu¬prinzatoare, tīnarul gascon strabatu o parte din lungimea anticamerei si intra la capitanul muschetarilor; totodata, se simtea nespus de bucuros ca fusese scutit la vreme de sfīrsitul acelei ciudate gīlcevi.
Capitolul III AUDIENTA
Domnul de Tréville nu era tocmai īn apele lui: totusi raspunse politicos tīnarului care se īnclinase pīna la pamīnt si zīmbi ascultīnd cuvīntul de salut, rostit cu accen¬tul bearnez, care i amintea tineretea si pamīntul lui de bastina, doua aduceri aminte ce fac pe un om sa zīmbeasca la orice vīrsta. Apoi, īndreptīndu se spre anticamera si facīndu i lui d'Artagnan semn cu mīna, ca si cīnd i ar fi cerut īngaduinta sa sfīrseasca cu ceilalti īnainte de a īn¬cepe cu el, striga de trei ori, cu glasul īngrosat de fiecare data, astfel īncīt sa strabata toate treptele cuprinse. Īntre tonul poruncitor si cel mīnios:
? Athos! Porthos! Aramis!
Cei doi muschetari cu care am mai facut cunostinta si care purtau ultimele doua din numele de mai sus, pa¬rasira iute grupul, unde se gaseau, si īnaintara īnspre ca¬mera a carei usa se si īnchise īndata ce trecura pragul. Tinuta lor, desi nu tocmai linistita, stīrni totusi, prin ae¬rul nepasator, plin totodata de demnitate si supunere, ad¬miratia lui