ce si aruncau īntre ei lucratorii, valetii si carutasii, alcatuind cinstita societate din care facea si el parte, tot nu putu prinde nimic care sa l puna pe urmele sarmanei femei rapite. Asa, ca vrīnd nevrīnd, dupa ce goli sticla din plictiseala si din teama de a nu trezi banuieli, trebui sa se potriveasca īn ungherul lui cum i se paru mai la īndemīna, si, de bine de rau, sa atipeasca. Cititorii īsi aduc aminte ca d'Artagnan n avea decīt douazeci de ani, iar la vīrsta aceasta somnul īsi are ce¬rintele lui neīnduplecate pe care le impune si celor mai deznadajduite inimi.
Pe la sase dimineata, d'Artagnan se trezi cu acea stare mahmura care īnsoteste de obicei revarsatul zorilor dupa o noapte de neodihna. Īsi potrivi iute hainele, se pipai ca sa se īncredinteze daca īn timpul somnului nu l jecmanise cineva si, gasindu si diamantul īn deget, punga īn buzu¬nar si pistoalele la brīu, se scula, plati sticla de vin si iesi sa vada daca n are mai mult noroc, pe lumina decīt pe īntuneric, īn cautarea valetului. Īntr adevar, īntīiul lu¬cru pe care l zari prin ceata umeda si cenusie a fost cins¬titul Planchet care, eu amīndoi caii de dīrlogi, īl astepta la usa unei cīrciumi prapadite, prin fata careia d'Artag¬nan trecuse fara a banui macar ca acolo era o cīrciuma.
Capitolul XXV PORTHOS
Īn loc sa se duca de a dreptul la el acasa, d'Artagnan descaleca la poarta domnului de Tréville si urca repede scara. De data asta era hotarīt sa i povesteasca tot ce se petrecuse. Fara īndoiala ca i ar da sfaturi bune īn toata īntāmplarea aceasta, apoi, cum domnul de Tréville o ve¬dea aproape zilnic pe regina, ar fi putut sa afle de la ma¬iestatea sa unele lamuriri cu privire la biata femeie care, fara doar si poate, platea din greu credinta ei fata de stapīna.
Domnul de Tréville asculta spusele lui d'Artagnan eu o luare aminte care