colo si mīine dimineata la sase, sa m astepti īn fata usii.
? Domnule, eu am baut si mīncat, cu tot respectul, talerul pe care mi l ati dat de dimineata, asa ca nu mai am para chioara, daca cumva mi ar fi frig.
? Tine o jumatate de pistol, si ? pe mīine.
D'Artagnan descaleca, arunca frīul calului pe bratul lui Planchet si se departa repede, īnfasurat īn pelerina.
? Doamne, ca tare mai e frig! se vaita Planchet, īn¬data ce si pierdu stapīnul din ochi. Si grabit cum era sa se īncalzeasca, alerga sa bata la usa unei case gatita cu tot dichisul unei cīrciumi de mahala.
Īn vremea asta, d'Artagnan, care apucase de a curme¬zisul pe poteca, īsi vedea de drum si ajungea la Saint Cloud; dar odata acolo, īn loc s o ia pe ulita mare, coti pe dupa castel, o lua pe o ulicioara laturalnica si se trezi īn curīnd īn fata casei cu pricina. Era asezata īntr un loc pustiu. Pe o parte a ulicioarei se lafaia un zid mare, la capatul caruia era casa, iar pe cealalta parte, un gard viu apara de trecatori o gradinita īn fundul careia statea pe brīnci o biata cocioaba.
Ajunse la locul īntīlnirii, dar cum nu i se spusese sa si vesteasca sosirea prin nici un fel de semnal, se hotarī sa astepte.
Nu se auzea nici un zgomot, s ar fi zis ca era la sute de leghe de capitala. Dupa ce arunca o privire īndaratul lui, d'Artagnan se rezema de gard. Dincolo de gard, de gradina si de cocioaba, o ceata fumurie acoperea sub va¬lurile ei haul nemarginit īn care Parisul dormea īntins si dezvelit, hau īn care sclipeau cīteva puncte luminoase, raz¬lete stele funebre ale acestui iad.
Dar pentru d'Artagnan, toate privelistile se īnvesmīntau īn culori de vis, toate gīndurile aveau un surīs, toate beznele pareau stravezii. Se apropia ceasul īntīlnirii.