cei patru prieteni fusesera la mare strīmtoare, īi poftise la o gustare cu ciocolata.
Capitolul XXIV CASA DIN GRADINA
La noua d'Artagnan era la palatul garzii; īl gasi pe Planchet, gata īnarmat. Sosise si al patrulea cal. Ca arme, Planchet īsi luase flinta si un pistol.
D'Artagnan avea spada, īsi mai puse doua pistoale la brīu si, sarind fiecare pe cīte un cal, amīndoi se īndepartara pe tacute. Era noapte adīnca, asa ca nimeni nu īi vazu iesind. Planchet mergea cu zece pasi īn urma stapīnului.
D'Artagnan trecu cheiurile de a curmezisul, iesi prin poarta Conferintei si o apuca pe īncīntatorul drum ce duce la Saint Cloud, care pe vremea aceea era cu mult mai frumos decīt este astazi.
Cīta vreme au mers prin oras, Planchet pastra respec¬tuos departarea de cuviinta, dar cīnd drumul īncepu sa fie pustiu, si din ce īn ce mai īntunecat, el se apropie īn¬cetisor de d'Artagnan, astfel īncīt cīnd intrara īn padurea Boulogne se trezi īn chipul cel mai firesc din lume, ala¬turi de stapīn. Īntr adevar, de ce sa ascundem ca legana¬rea copacilor si jocul lumii īn desisurile sumbre, īi prici¬nuiau o vie neliniste. D'Artagnan baga de seama ca se pe¬trecea ceva ciudat cu valetul lui.
? Ei, domnule Planchet, ? īl īntreba el, ? ce e cu dumneata?
? Nu gasiti, domnule, ca padurile seamana cu biseri¬cile?
? Cum asta, Planchet?
? Nici īn paduri, nici īn biserici nu īndraznesti sa vor¬besti īn gura mare.
? Si de ce nu īndraznesti sa vorbesti īn gura mare, Planchet? Nu cumva ti e teama?
? Da, domnule, teama sa nu m auda cineva.