scrisoare pe īnvelitoarea verde de pe masa din camera dumneavoastra.
? Si unde i scrisoarea?
? Am lasat o acolo unde era, domnule, Nu i lucru curat cu scrisorile astea care intra asa, īn casa oameni¬lor. Daca fereastra ar fi fost deschisa sau macar cra¬pata, treaca mearga; dar de unde, totul era ferecat. Ba¬gati bine de seama, domnule, sa nu fie la mijloc niscai farmece.
Īn vremea asta, tīnarul alerga īn camera lai si des¬chidea scrisoarea: era de la doamna Bonacieux si avea urmatorul cuprins:
"Cineva doreste sa ti aduca viile sale multumiri si ale altcuiva. Fii diseara la zece la Saint Cloud, īn fata casei de līnga coltul locuintei domnului d'Estrées.
C. B."
Pe cinci citea aceste rīnduri, d'Artagnan simtea inima crescīndu i si strīngīndu i se totodata prada acelor dulci zvīcniri care chinuiesc, dar si alinta dorul īndragostitilor.
Era īntīiul ravas pe care l primea, era īntīia īntīlnire ce i se dadea. Inima lui, ca īmbatata de fericire, parea ca si pierde suflarea īn pragul acelui rai pamīntesc, cu numele iubire.
? Spuneti, domnule, ? īncepu Planchet, cu ochii la stapīnul care schimba fete fete, ? spuneti va rog: nu i asa c am avut dreptate, si ca nu i lucru curat?
? Te īnseli, Planchet, ? raspunse d'Artagnan, ? si ca dovada, uite tine un taler si bea īn sanatatea mea.
? Multumesc pentru darul pe care mi l faceti si va fagaduiesc sa nu va ies din vorba; dar, eu tot stiu una si buna: scrisorile care intra asa, īntr o casa ferecata...
? Cad din cer, prietene, cad din cer.