batuse de cītava vreme doua si trei sferturi.
Īhr adevar, īn camera vecina zumzetul glasurilor sca¬dea īncet īncet, apoi se īndeparta; usa īncaperii unde era d'Artagnan se deschise iarasi si doamna Bonacieux intra grabita.
? Īn sfīrsit, dumneata! izbucni d'Artagnan.
? Sst! ? facu tīnara femeie, punīndu si degetul pe buzele lui, ? taci si pleaca pe unde ai venit.
? Dar unde si cīnd pot sa te vad? o īntreba d'Ar¬tagnan.
? Un ravas pe care l vei gasi acasa īti va raspunde. Hai pleaca! Pleaca!
Spunīnd aceste cuvinte, doamna Bonacieux deschise usa dinspre sala si l īmpinse pe d'Artagnan afara.
El se supuse ca un copil, fara nici o īmpotrivire si fara sa īncerce a crīcni, dovada vie ca era īndragostit de a binelea.
Capitolul XXIII ĪNTĪLNIREA
D'Artagnan se īntoarse acasa īntr un suflet si cu toate ca era mai tīrziu de trei dimineata si ca trebuise sa strabata cele mai deocheate mahalale ale Parisului, nu i se īntīmpla nimic neplacut. Se stie doar ca betivii si īndragostitii au un Dumnezeu al lor.
Gasi usa gangului īntredeschisa. Urca scara si batu usurel si īntr un chip anumit, asa ca sa īnteleaga valetul Planchet, pe care l trimisese acasa de la primarie cu doua ceasuri mai devreme, cu porunca sa l astepte, veni sa i deschida.
? A adus cineva vreo scrisoare pentru mine? īntreba repede d'Artagnan.
? N a adus nimeni nici o scrisoare, domnule, ? punse Planchet, ? dar e una care a venit singura.
? Ce vrei sa spui, nataraule?
? Vreau sa spun ca, ajuns acasa, cu toate ca aveam īn buzunar cheia locuintei si ca nu m am despartit deloc de cheia asta, am gasit o