cuvenita īnstiintare cum ca plata ce li se hotarīse era īn¬doitul platii obisnuite, deoarece, spun īnsemnarile de atunci, ei trebuiau sa cīnte toata noaptea.
La ora zece dimineata, domnul de La Coste, ofiterul stegar al garzilor regale, urmat de doi ofiteri si de mai multi arcasi ai corpului de garda, veni sa i ceara grefie¬rului orasului, un anume Clement, cheile portilor si ale usilor de la toate īncaperile din palatul primariei. Cheile i au fost predate numaidecīt; de fiecare atīrna o fituica pentru a i se putea da de rost, si din clipa aceea, de La Coste īsi lua asupra sa paza tuturor portilor si a tuturor cailor de trecere.
La ora unsprezece, sosi Duhallier, capitanul garzii, aducīnd cu el cincizeci de arcasi care se si īmpartira īn cuprinsul cladirii, pe la usile orīnduite de cu vreme.
La trei dupa amiaza sosira doua companii de garda, una franceza, alta elvetiana. Compania franceza era alca¬tuita jumatate din ostasii domnului Duhallier, jumatate din ai domnului des Essarts.
La sase seara, oaspetii īncepura sa se perinde. Pe ma¬sura ce soseau, erau poftiti īn sala cea mare, pe estradele ridicate īn cinstea lor.
La ora noua sosi sotia primului presedinte: fiind cea mai de vaza doamna a serbarii, dupa regina, ea a fost primita de mai marii orasului si poftita īn loja din fata lojei reginei.
La ora zece dimineata, īn sala cea mica dinspre biserica Sfīntului Ion, se pregati gustarea de dulceti pentru rege, īn fata bufetului de argint al primariei, pazit de patru arcasi.
La miezul noptii se auzira strigate puternice si vii urale: era regele care se īndrepta de la Luvru spre pri¬marie, pe strazile luminate cu lampioane colorate.
De īndata, domnii sfetnici ai primariei, īmbracati īn robele lor de