asupra primejdiei ce se oglindea de altfel si īn rīndurile atīt de sumare si de nelamurite ale reginei. Dar ceea ce īl uimea īndeosebi, era ca Richelieu, desi tinea cu tot dinadinsul ca acest tīnar sa nu calce pe pamīntul Angliei, nu reusise totusi sa l opreasca din calea lui. Cīnd ducele īsi arata uimirea, d'Artagnan īncepu sa i īnsire toate masurile luate si cum, datorita ajutorului neasemuit al celor trei prie¬teni, ramasi īnsīngerati de a lungul drumului, izbutise sa se aleaga doar cu lovitura de spada care atinsese scri¬soarea reginei si pe care i o platise domnului de Wardes cu vīrf si īndesat. Īn vreme ce i asculta povestirea īn cu¬vinte atīt de firesti, ducele īi arunca mirat cīnd si cīnd o privire, neputīnd pricepe cum se īmpaca atīta chibzuiala, atīta cutezanta si atīta credinta cu un chip care nu arata nici macar douazeci de ani.
Caii zburau ca vīntul si īn cīteva minute ajunsera la portile Londrei. D'Artagnan crezuse ca pe strazile ora¬sului, ducele va frīna avīntul calului sau, dar nici gīnd: īsi urma drumul īn goana nebuna, fara sa i pese de tre¬catorii iviti īn calea lui. Īntr adevar, pe cīnd strabateau orasul, pricinui chiar vreo doua trei accidente; dar Buckingham nu si īntoarse nici macar, capul ca sa vada ce se īntīmplase cu cei trīntiti la pamīnt. D'Artagnan īl urma printre strigate ce aduceau grozav a blesteme.
Intrīnd īn curtea palatului, Buckingham sari jos de pe sa si, fara sa i pese de ce va face calul, īi arunca hamul pe grumaz, iar el se repezi spre scara. D'Artagnan facu si el la fel, totusi cu mai multa grija pentru acele mīndre ani¬male ale caror īnsusiri le putuse pretui; dar spre mīngīierea lui trei sau patru rīndasi se si repezira din bucatarii si din grajduri ca sa ia īn primire cei doi cai.
Ducele mergea atīt de repede, īncīt d'Artagnan se tinea anevoie dupa el. Strabatu mai multe saloane īn sir, a ca¬ror eleganta nu si ar fi putut o īnchipui nici cei mai de seama nobili din Franta si, īn sfīrsit, ajunse