porni īn goana drept spre d'Artagnan. Cameristul se tinea deoparte, din cuviinta.
? I s a īntīmplat reginei vreo nenorocire? se repezi Buckingham, punīndu si tot dorul si toata dragostea īn īntrebarea lui.
? Nu cred, ? raspunde gasconul, ? banuiesc totusi ca trece printr o grea primejdie din care numai excelenta voastra poate s o scape.
? Eu? striga Buckingham. Sa fiu eu oare atīt de fe¬ricit īncīt sa i pot fi de folos? Vorbeste! Vorbeste!
? Luati aceasta scrisoare, īi spuse d'Artagnan.
? O scrisoare? Si cine mi o trimite?
? Dupa cīte stiu, maiestatea sa.
? Maiestatea sa! murmura Buckingham, īngalbenindu se atīt de cumplit, īncīt d'Artagnan crezu ca o sa i vina rau. Desfacu sigiliul.
? Dar ce i cu ruptura asta? īntreba ducele, aratīndu i lui d'Artagnan o gaura īn hīrtie.
? Ah! ? facu d'Artagnan, ? n am bagat de seama; spada contelui de Wardes o fi facut isprava, cīnd mi a strapuns pieptul.
? Esti ranit? īntreba Buckingham, pe cīnd desfacea sigiliul.
? Nimica toata, ? raspunse d'Artagnan, ? o zgīrietura.
? Doamne, Dumnezeule! Ce am citit! striga ducele. Patrice, ramīi aici sau mai bine, du te de l cauta pe rege oriunde o fi si spune i maiestatii sale ca l rog umil sa ma ierte, dar o chestiune nespus de grabnica ma cheama la Londra. Vino, domnule, vino.
Si amīndoi o pornira īn goana spre capitala.
Capitolul XXI CONTESA DE WINTER
De a lungul drumului, ducele īi ceru lui d'Artagnan sa i istoriseasca cu de amanuntul nu tot ce se petrecuse, dar tot ce stia el. Īntregind spusele tīnarului cu propriile lui amintiri, izbuti sa se dumireasca īn de ajuns