merge mai departe; daca si el e ucis, altul va trece la rīnd si tot asa; sa ajunga doar unul; e tot ce trebuie.
? Bravo, d'Artagnan! asta e si parerea mea, īncu¬viinta Athos. De altminteri trebuie sa stii ce vrei; ma duc sa fac bai, voi ma īnsotiti; īn loc de bai la Forges, ma duc la mare; asta e treaba mea. Daca sīntem arestati, eu arat scrisoarea domnului de Tréville, iar voi foile voastre de concediu; se leaga de noi, ne aparam; ne dau īn ju¬decata, o tinem mortis ca n avem alt gīnd decīt sa ne scal¬dam de cīteva ori īn mare; vii repede de hac la patru oameni razleti, pe cīnd patru oameni strīnsi laolalta sīnt o ceata. Vom īnarma pe cei patru valeti cu pistoale si flinte; daca se trimite īmpotriva noastra o armata, atunci ne vom lupta si supravietuitorul, cum a spus d'Artagnan, va duce scrisoarea acolo unde trebuie.
? Bine zis! ? striga Aramis, ? nu vorbesti des, Athos, dar cīnd vorbesti, parc ai fi sfīntul Ioan Gura de Aur. Primesc planul lui Athos. Si tu, Porthos?
? Si eu, ? raspunse Porthos, ? daca d'Artagnan īl īncuviinteaza; d'Artagnan, purtatorul scrisorii, e fireste capetenia acestei ispravi; sa hotarasca el si noi īi vom da ascultare.
? Ei bine ? spuse d'Artagnan, ? eu hotarasc sa ur¬mam planul lui Athos si sa pornim peste o jumatate de ora.
? S a facut! strigara īntr un glas cei trei muschetari.
Si, īntinzīnd mīna īnspre punga cu bani, fiecare īsi lua cīte saptezeci si cinci de pistoli; apoi se apucara de facut pregatirile trebuincioase ca sa poata pleca la ceasul hotarīt.
Capitolul XX CALATORIA
La doua noaptea, cei patru viteji iesira din Paris prin bariera Saint Denis. Pīna īn zori nu si desclestasera gura; vrīnd nevrīnd bezna īi