Capitolul XVIII IUBITUL SI SOTUL
? Ah! doamna, ? īncepu d'Artagnan intrīnd prin portita pe care i o deschidea tīnara femeie, ? da mi voie sa ti spun ca ai un sot groaznic de nesuferit.
? Cum? Ai auzit cearta noastra? īntreba repede doamna Bonacieux, privindu l tulburata.
? De la īnceput pīna la sfīrsit.
? Dar cum asta? Doamne, Dumnezeule!
? Printr un mijloc cunoscut numai mie si datorita ca¬ruia am auzit si convorbirea aceea īnsufletita pe care ai avut o cu zbirii cardinalului.
? Si ce ai īnteles din ce spuneam?
? O mie de lucruri: īn primul rīnd ca sotul dumitale e din fericire un cascat si un prost; apoi, ca erai īn īn¬curcatura, ceea ce m a bucurat grozav, caci īmi da pri¬lejul sa te slujesc de aci īnainte si, Dumnezeu mi e mar¬tor, sīnt gata sa ma arunc īn foc pentru dumneata; īn sfīrsit, ca regina are nevoie de un om īndraznet, destept si credincios, care sa plece pentru ea īntr o calatorie la Londra. Am cel putin doua din cele trei īnsusiri de care aveti nevoie si, iata, am sosit.
Doamna Bonacieux nu raspunse, dar inima īi salta de bucurie si o tainica nadejde īi lumina privirea.
? Si ce chezasie poti sa mi dai, ? īntreba ea, ? daca primesc sa ti īncredintez aceasta misiune?
? Dragostea mea pentru dumneata. Dar, spune odata, porunceste: ce trebuie sa fac?
? Dumnezeule! Dumnezeule! ? se codea tīnara fe¬meie, ? pot eu oare sa ti īncredintez asemenea taina, domnule? Esti aproape un copil?
? Bine, vad ca e nevoie sa raspunda cineva pentru mine.
? Marturisesc, as fi mult mai linistita.