? Da, sire, ? īngaima regina, ? am auzit.
? Veti veni la bal?
? Da.
? Cu podoabele?
? Da.
Desi ar fi parut cu neputinta, regina pali mai mult īnca; regele baga de seama si se bucura īn sinea lui cu acea cruzime de gheata care era una din laturile urīte ale firei sale.
? Atunci ne am īnteles, ? vru sa īncheie regele, ? e tot ce am avut de spus.
? Dar īn ce zi va avea loc balul? īntreba Ana de Austria.
Ludovic al XlII lea simti de la sine ca nu trebuie sa raspunda la aceasta īntrebare, pe care regina i o pusese cu glas aproape stins.
? Foarte curīnd, doamna, ? zise el, ? nu mai tin minte ziua; o sa l īntreb pe cardinal.
? Prin urmare, cardinalul v a adus la cunostinta aceasta serbare? starui regina.
? Da, doamna ? raspunse regele mirat, ? dar pen¬tru ce aceasta īntrebare?
? El e acela care v a īndemnat sa ma poftiti la bal astfel īmpodobita?
? Adica, doamna...
? El e, sire, el e!
? Ei si, are vreo īnsemnatate daca e el sau eu? Ve¬deti vreo crima īn aceasta invitatie?
? Nu, sire.
? Atunci, veti veni?
? Da, sire.
? Bine, ? rosti regele plecīnd, ? bine, ramīne deci hotarīt.