Se duse deci la regina si, potrivit vechiului obicei, o īntīmpina cu noi amenintari īmpotriva celor din preajma ei. Ana de Austria īsi pleca fruntea, lasa sa treaca vijelia fara sa raspunda, īn nadejdea ca, īn cele din urma, se va potoli de la sine dar nu aceasta era dorinta lui Ludovic al XIII lea; Ludovic al XIII lea dorea o cearta din care sa tīsneasca o cīt de slaba raza de lumina, īncredintat fiind ca domnul cardinal nutrea un gīnd ascuns si i ticluia una din neasteptatele trasnai īn care eminenta sa nu si avea seaman. Si tot īnvinuind mereu, ajunse drept la tinta.
? Dar, ? īncepu Ana de Austria, obosita de toate aceste īnvinuiri īn doi peri, ? dar, sire, nu mi spuneti tot ce aveti pe inima. Ce am mai facut? Ce crima am mai savīrsit? Nu e cu putinta ca maiestatea voastra sa faca atīta galagie pentru o scrisoare catre fratele meu.
Atacat la rīndul lui īn chip atīt de fatis, regele nu stiu ce sa raspunda; gīndi ca venise vremea sa dea drumul īnaltei dorinte, pe care trebuia sa si o arate numai īn ajunul serbarii.
? Doamna, ? zise el cu ton regesc, ? curīnd va avea loc un bal la primarie; pentru a cinsti cum se cuvine pe destoinicii nostri consilieri municipali, doresc sa luati parte īn rochie de gala si īmpodobita mai ales cu diamantele pe care vi le am daruit de ziua dumneavoastra. Acesta este raspunsul meu.
Raspunsul era īngrozitor. Ana de Austria crezu ca Lu¬dovic al XlII lea stie tot, dar ca ministrul īi ceruse sa pas¬treze taina sapte sau opt zile, ceea ce de altminteri era īn firea lui. Se facu alba la fata, īsi sprijini de o masuta mīna i neasemuit de frumoasa, mīna care īn clipa aceea era ca de ceara si, privindu l pe rege cu ochi īnspaimīntati, nu raspunse nici un cuvīnt.
? Ati auzit, doamna, ? starui regele, care se bucura de tulburarea adīnca a reginei, fara sa i ghiceasca totusi pricina, ? ati auzit?