Capitolul II ANTICAMERA DOMNULUI DE TREVILLE
Domnul de Troisville, cum se mai numea īnca familia acestuia īn Gasconia sau domnul de Tréville cum sfīrsise prin a si spune singur la Paris, o īncepuse ca si d'Artagnan, adica fara para chioara, dar cu acel fond de īndraz¬neala, de istetime si de īntelegere, datorita caruia cel mai sarac nobil gascon primeste ca mostenire parinteasca, mai mult decīt primeste adesea īn realitate cel mai bogat gentilom din Perigord sau din Berry. Vitejia sfidatoare, no¬rocul sau si mai sfidator īnca, īntr o vreme cīnd necazu¬rile cadeau ca grindina, īl ridicasera īn vīrful acelei scari anevoioase, care se numeste favoarea curtii si ale carei trepte le urcase cīte patru o data.
Era prietenul regelui care, dupa cum se stie, pastra īn mare cinste amintirea parintelui sau, Henric al IV lea. Tatal domnului de Tréville īl slujise pe acesta din urma, cu atīta credinta īn razboaiele īmpotriva Ligii, īncīt din lipsa de bani ? lipsa care silise toata viata pe Bearnez sa si plateasca datoriile doar cu vorbe de duh, duhul fiind singurul bun pe care nu l luase niciodata cu īmprumut, din lipsa de bani deci, īi īngaduise batrīnului Tréville, sa si ia ca blazon, dupa capitularea Parisului, un leu de aur pe fond purpuriu, avīnd ca deviza: Fidelis et fortis. Pentru o dreapta cinstire aceasta īnsemna mult, pentru bunul lui trai era īnsa cam putin. Astfel fiind, cīnd vestitul tova¬ras de arme al marelui Henric se stinse, el lasa fiului sau ca mostenire doar spada si deviza sa. Multumita acestui īndoit dar si numelui nepatat care l īnsotea, domnul de Tréville a fost primit īn casa tānarului print, unde sluji atīt de frumos prin spada sa si ramase atīt de credincios devizei sale, īncīt Ludovic al XlII lea, unul din cei mai de seama mīnuitori de spada ai regatului, obisnuia sa spuna ca dac ar avea vreun prieten care s ar bate īn duel, l ar sfatui sa si ia ca second īn primul rīnd pe el, apoi pe