Ramase astfel pe bancheta, cu spinarea rezemata de zid si cu bratele atīrnate, īn locul unde l pusesera paznicii.
Totusi, privind īn jurul lui, nu zari nici un obiect ame¬nintator, nimic nu arata ca l ar paste vreo primejdie ade¬varata: bancheta era destul de moale, peretii acoperiti cu o frumoasa piele de Cordova, perdelele mari din damasc rosu fīlfīiau īn fata ferestrei, strīnse īn snururi de aur; īncepu sa priceapa īncet īncet, ca spaima lui era fara rost si īncerca sa si miste capul la dreapta si la stīnga, īn jos si īn sus. Vazīnd ca nimeni nu se īmpotriveste acestor mis¬cari, īsi simti inima venindu i la loc si īndrazni sa si īn¬drepte un picior, apoi celalalt; īn sfīrsit, sprijinindu se cu amīndoua mīinile, se ridica de pe bancheta si vazu ca poate sta īn sus.
Tocmai atunci, un ofiter, cu chipul blīnd, deschise o usa, īn vreme ce schimba si cīteva cuvinte cu cineva din camera alaturata; se īntoarse apoi catre arestat:
? Dumneata esti numitul Bonacieux? īntreba el.
? Da domnule ofiter, ? īngaima negustorul de ma¬runtisuri, mai mult mort decīt viu, ? sluga dumnea¬voastra.
? Intra, zise ofiterul.
Si se dadu īn laturi, ca celalalt sa poate trece. Negus¬torul se supuse fara a crīcni si intra īn camera unde parea a fi asteptat.
Era un cabinet mare cu peretii numai arme de atac si de aparare, cu ferestrele īnchise, cu aerul īnabusitor si īn care se facuse foc, desi nu trecuse īnca luna septembrie. O masa patrata, acoperita cu carti si hīrtii, peste care fu¬sese īntins un plan urias al orasului la Rochelle, ocupa mijlocul īncaperii.
Īn picioare, īn fata caminului, statea un barbat de talie mijlocie cu tinuta mīndra si aleasa, cu ochii patrunzatori, cu fruntea larga, cu fata