partea Anei de Austria, pe al carei temei venise la Paris, era doar o capcana si īn loc sa se īntoarca īn Anglia, trimisese stire reginei, folosindu se de īmprejurarea īn care fusese pus, ca nu va pleca pīna ce nu o va fi vazut. Regina se īmpotrivise la īnceput, apoi temīndu se ca du¬cele scos din minti sa nu faca cine stie ce nebunie, luase hotarīrea sa l primeasca si sa l implore sa plece neīntīrziat: dar chiar īn seara aceea, doamna Bonacieux, ca¬reia i se īncredintase sarcina de a se duce si de a l aduce la Luvru, fusese rapita. Doua zile nu s a stiut nimic de soarta ei, īncīt toate ramasesera balta. Odata libera īnsa si o data ce putuse vedea pe La Porte, lucrurile īsi urma¬sera cursul; astfel fiind adusese tocmai la īndeplinire pri¬mejdioasa īndatorire pe care, daca n ar fi fost arestata, ar fi īnfaptuit o cu trei zile mai de vreme.
Ramas singur īn camera, Buckingham se apropie de o oglinda. Straiele acelea de muschetar īi sedeau de minune. La treizeci si cinci de ani, cīt avea pe atunci, se bucura pe buna dreptate de faima de a fi cel mai chipes gentilom si cel mai elegant cavaler din toata Franta si toata An¬glia. Rasfatatul a doi regi, stapīnul unei averi de mili¬oane, atotputernic īntr un regat pe care l tulbura dupa cum i se nazarea si l linistea dupa cum avea chef, George Villiers, duce de Buckingham, traia una din acele vieti ca īn basme, vieti ce stīrnesc uimirea posteritatii, veacuri dupa veacuri.
De aceea, stapīn pe el, cunoscīndu si puterea, īncredin¬tat ca legile care cīrmuiesc pe ceilalti muritori nu pot sa l atinga, el mergea drept spre telul hotarāt, fie ca acest tel stralucit si ametitor de īnalt ar fi fost pentru altul curata nebunie, chiar īn īnchipuire. Iata cum ajunsese el sa se apropie de mai multe ori si sa se faca iubit de fru¬moasa si mīndra Ana de Austria, prin uluitoarea lui fap¬tura.
George de Villiers se aseza deci, dupa cum am mai spus, īn fata unei oglinzi, īsi potrivi unduirile frumosului sau par balai pe care greutatea