Doamna Bonacieux si ducele au intrat īn palatul Lu¬vru fara greutate; doamna Bonacieux era cunoscuta ca fiind īn slujba reginei, iar ducele purta uniforma musche¬tarilor domnului de Tréville care, dupa cum am mai spus, erau de garda īn noaptea aceea. De altfel, portarul Germain era de partea reginei si daca s ar fi īntīmplat ceva, doamna Bonacieux ar fi fost īnvinuita ca si a adus iubitul īn Luvru si atīta tot; īsi lua asupra ei aceasta nelegiuire; s ar fi ales cu numele patat, dar ce īnsemnatate putea avea īn lume cinstea unei mici negustorese?
Odata intrati īnauntrul curtii, ducele si tīnara femeie o luara de a lungul zidului cam vreo douazeci si cinci de pasi; dupa aceea, doamna Bonacieux īmpinse o portita de serviciu care statea deschisa peste zi, dar care era de obi¬cei īnchisa noaptea; portita se deschise; amīndoi intrara si se trezira deodata īn īntuneric, dar doamna Bonacieux cunostea toate colturile si rascolturile acestei aripi a pa¬latului, destinata celor ce alcatuiau suita. Īnchise usile īn urma ei. Īl lua pe duce de mīna, facu cītiva pasi bījbīind, se prinse cu o mīna de parmalīcul unei scari, pipai o treapta cu piciorul si īncepu sa urce scara; ducele numara doua caturi. Pe urma o apuca la dreapta, urma o sala lunga, coborī un cat, mai facu vreo cītiva pasi, potrivi o cheie īntr o broasca, deschise o usa si l īmpinse usor pe duce īntr o īncapere luminata numai de o lampa de noapte, soptindu i: "Ramīneti aici, milord duce, o sa vina cineva". Apoi iesi prin aceeasi usa si o īnchise cu cheia. Īncīt du¬cele se vazu deodata prins ca un ostatec.
Trebuie sa recunoastem īnsa ca asa singur cum era, ducele de Buckingham nu simti nici o clipa fiorul vreunei temeri; una din laturile cele mai izbitoare ale firei sale era goana dupa aventuri si visari romantice. Cutezator, neīn¬fricat, īntreprinzator, nu era īntīia oara ca īsi primejduia viata īn asemenea īncercari; aflase ca asa zisa veste din