data, ? milord! Iertati ma, dom¬nule, nu cumva dumneavoastra sīnteti...
? Milord, duce de Buckingham ? spuse doamna Bo¬nacieux, cu vocea scazuta ? si acum, poti sa ne pierzi pe toti.
? Milord, doamna, va cer iertare, de o suta de ori iertare; dar o iubesc, milord, si eram gelos; dumneavoas¬tra stiti, milord, ce īnseamna sa iubesti; iertati ma, si spuneti mi cum as putea sa mi dau viata pentru īnaltimea voastra.
? Esti un tīnar cumsecade ? spuse Buckingham, īntinzīndu i lui d'Artagnan mīna pe care acesta o strīnse respectuos ? īmi oferi ajutorul dumitale, īl primesc; tine te dupa noi pīna la Luvru, cu douazeci de pasi īn urma si daca cineva ne pīndeste, ucide l!
D'Artagnan īsi strīnse spada scoasa sub brat, lasa pe doamna Bonacieux si pe duce sa īnainteze cu douazeci de pasi, si i urma, gata sa īndeplineasca aidoma instructiunile nobilului si elegantului ministru al lui Carol I.
Din fericire, tīnarul nostru fanatic nu gasi nici un pri¬lej ca sa dea ducelui dovada credintei sale, astfel ca tīnara femeie, īnsotita de frumosul muschetar, intra īn palatul Luvru prin poarta Echelle, fara a fi fost suparati de cineva.
Iar d'Artagnan, o porni de īndata la cīrciuma Pomme de Pin, unde i gasi pe Porthos si pe Aramis, care l as¬teptau.
Fara sa le dea vreo deslusire pentru osteneala ce le o pricinuise, le spuse doar ca a dus singur la capat treaba pentru care crezuse la īnceput ca va avea nevoie de spri¬jinul lor.
Si acum, sa īnnodām firul povestirii noastre, sa i la¬sam pe cei trei prieteni sa se īntoarca fiecare la el acasa si sa urmarim prin gangurile īntortochiate ale Luvrului pe ducele de Buckingham si pe calauza lui.
Capitolul XII GEORGE VILLIERS, DUCE DE BUCKINGHAM