colindau cheiurile si corpurile de garda, doar doar or nimeri vreun prieten din afara, care sa i pofteasca la masa, caci, asa cum sustinea Aramis, la vreme de belsug e bine sa semeni ospete īn dreapta si stīnga, pentru ca, īn nenorocire, sa poti culege si tu cīteva.
Athos a fost poftit de patru ori la masa si de fiecare data si a luat cu el prietenii, īmpreuna cu valetii lor. Porthos a putut face rost de sase invitatii de care s au bucurat si camarazii lui. Aramis de opt; dupa cum am putut vedea si pīna acum, Aramis era omul care tacea si facea.
Cīt priveste pe d'Artagnan, care nu cunostea pe nimeni īn capitala, a dibuit doar un mic prīnz cu ciocolata, la un preot de pe meleagurile lui si o cina la un port stindard din garda. Īsi aduse īnsa ceata īntreaga atīt la preot, caruia īi dadura gata proviziile pe doua luni, cīt si la celalalt, care se arata la īnaltime; dar, cum spunea Planchet, nu manīnci decīt o data oricīt de mult ai mīnca.
D'Artagnan se simti destul de umilit fiindca nu putuse face rost decīt de un prīnz si jumatate, caci gustarea de la preot nu putea fi socotita decīt ca o jumatate de prīnz ? fata de ospetele pe care Athos, Porthos si Aramis iz¬butisera sa le descopere. Se socotea deci a fi povara pen¬tru ei toti, uitīnd īn tinereasca sa buna credinta, ca hranise īntreaga tovarasie vreme de o luna; mintea lui iscodi¬toare īncepu sa se framīnte. Chibzui adīnc si īntelese pen¬tru īntīia oara ca aceasta strīnsa īntelegere īntre patru tineri, viteji, cutezatori si neobositi, ar fi trebuit sa aiba cu totul alt tel decīt plimbari pe desalate, lectii de scrima si solticarii, cu mai mult sau mai putin duh.
Īntr adevar, patru barbati ca ei, patru barbati credin¬ciosi unul altuia cu trup si suflet, patru barbati gata sa se sprijine oricīnd, fara sa dea nici un pas īndarat, īnde¬plinind, de unul singur sau īmpreuna, hotarīrile luate lao¬lalta, patru brate amenintīnd cele patru puncte cardi¬nale sau